- suplimentár
- adj. m. (sil. -pli-), pl. suplimentári; f. sg. suplimentárã, pl. suplimentáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
suplimentar — SUPLIMENTÁR, Ă, suplimentari, e, adj. Care se adaugă pe deasupra, care completează ceva; care este în plus (peste ceea ce este normal); folosit ca supliment. ♢ Unghiuri sau arce suplimentare = unghiuri sau arce a căror sumă este egală cu două… … Dicționar Român
adiţional — ADIŢIONÁL, Ă, adiţionali, e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiţionale. Act adiţional. [pr.: ţi o ] – Din fr. additionnel. Trimis de ana zecheru, 25.07.2008. Sursa: DEX 98 ADIŢIONÁL adj. v. suplimentar. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
apendice — APÉNDICE, apendice, s.n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicaţie. 4. (fon.) … Dicționar Român
combinor — COMBINÓR, combinoare, s.n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituţia circuitelor. – Combina + suf. or. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
subton — SUBTÓN, subtonuri, s.n. (muz.) Ton suplimentar, mai jos decât cel fundamental. – Sub1 + ton. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 subtón s. n., pl. subtónuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SUBTÓN… … Dicționar Român
calicul — calícul s. n., pl. calícule Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CALÍCUL s.m. 1. Caliciu suplimentar care înveleşte anumite flori (la garoafe, fragi). 2. Structură anatomică în formă de cupă mică. [< fr. calicule].… … Dicționar Român
conotativ — CONOTATÍV, Ă, conotativi, e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de denotaţia cuvântului; care este rezultat din experienţa personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotaţii. – Din fr. connotatif. Trimis … Dicționar Român
nurisă — nurísă s. f., pl. nuríse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic NURÍSĂ s.f. Rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor, cu capacitate mică, putând funcţiona şi prin cădere. [< fr. nourrice]. Trimis de… … Dicționar Român
predicativ — PREDICATÍV, Ă, predicativi, e, adj. 1. (gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ♢ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziţii. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb… … Dicționar Român
protocol — PROTOCÓL, protocoale, s.n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluţiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferinţe internaţionale; document diplomatic cu valoarea unui acord internaţional, care cuprinde hotărârile luate la o… … Dicționar Român